Despre frica



Mie una mi-e frica de serpi si nu pentru cum arata, ci pentru ca mereu am avut impresia ca sunt extrem de periculosi.

Mi-ar placea sa stiu ca la mine in casa, am aplicat solutii eficiente de combaterea serpilor cu ajutorul unei firme specializate in deratizare Bucuresti si nu voi avea niciodata ghinionul sa dau nas in nas cu vreo taratoare. Da, stiu ca nu toti sunt periculosi, dar pana la urma e o chestiune care tine de psihic, caruia doar cu foarte mari exercitii ii poti dicta ce si cum sa creada despre situatiile cu care te intalnesti in viata. Fricile sunt greu de tratat. In primul rand pentru ca trebuie sapat si ajuns fix in momentul in care frica respectiva s-a declansat. De fiecare data cand este vorba despre o frica cred eu ca exista un moment initial in care perceptia ta a fost schimbata.



Imi mai este frica de multime. Aici stiu exact ce a declansat frica. Acum multi ani am fost prezenta la renumitul brad de la Unirii pe care o banca din Romania il facuse pentru a-si anunta prezenta pe piata. Am trait efectiv clipe de cosmar cu care niciodata, niciodata nu as vrea sa ma mai intalnesc vreodata. Oameni haotici care nu stiau sa se deplaseze altfel decat impingand alti oameni din fanta. Nu stiu ce a creat haosul de atunci, dar stiu ca mi-am tinut prietena de mana strans cat am putut de tare ca sa nu ne pierdem una de alta si sa nu cumva sa ne prabusim pe jos pentru ca am fi fost calcate in picioare. Cu multimea am ajuns in alta directie decat cea in care trebuia sa ajungem. Cu multimea am ajuns pe Mosilor Vechi si acolo aerul a inceput sa se simta. Am simtit cum am scapat. Acum, in mijloacele de transport in comun, daca este aglomerat, eu cobor.
Mai nouă Mai veche