Telegrafic

Va salut. Imi place foarte mult concizia. Imi plac cei care stiu sa-si exprime ideile esential, fara divagatii inutile si plictisitoare de moarte, fara “floricele”. Este un talent, o dovada de inteligenta superioara si de bun simt formularea laconica a unei opinii iar eu ii apreciez mult pe cei care nu ma retin prin privirea lor fixa, cersetoare si vorbaria de umplutura mai mult decat pot rezista, mai mult decat ma intereseaza sa-i ascult. Eu sunt o vorbareata, mai putin in ultima vreme. Dar vorbesc concludent despre mai multe chestiuni, nu excesiv despre o aceeasi.(Exclud acum subiectul Depresie, acesta se impune de la sine ca excedent si nu-l pot evita.) Mergeam la mama cu tot felul de fleacuri (realizez acum, din sete de comunicare) si mi-o taia de fiecare data: “Hai, telegrafic, ca n-am timp!” Ma inhiba cumplit dar astfel am invatat in timp sa nu consum vremea celorlalti digresionand pe langa subiectul pentru care le-am cerut pauza de la ale lor. In egala masura, nu-i agreez nici eu pe “lalaiti”, ii consider niste ezitanti egoisti care nu stiu cu exactitate ce vor, inafara de atentie, asta e clar. Culmea e ca cea care m-a invatat chiar fara s-o stie sa-mi concentrez cerinta in cat mai putine cuvinte, nu prea o face cand vorbim. Surprind des oamenii cu stilul meu de a vorbi strict la chestiune, uneori placut, simt ca le impun respect pretuindu-le timpul, de multe ori neplacut, ceilalti vor sa amanunteasca, nu sa le-o “tai”. La fel si-n lecturi. Am citit carti de sute de pagini cu surplusuri inutile si anoste, si carti de o suta de pagini geniale. Imi plac textele edificatoare, care nu bat campii. Sper ca n-am facut-o nici eu acum, si daca v-am plictisit, iertati-ma. O zi perfecta.

Trimiteți un comentariu

Mai nouă Mai veche