Ma trezesc dintr-un somn atat de profund in care toata constiintza mea parea atat de lipsita de viata… ma uit la ceas… 2 ore trecute de pranz intr-o zi de sambata geroasa…privesc spre fereastra inghetata… si ma gandesc la timpul dormit si incep sa-l regret… cum spune mihai , timpul cel mai mare dusman al nostru…dar si fara el probabil n-am exista, o dilema a lumii in care noi traim. Timpul atat de nevazut si atat de mult simtit… cum ne schimba el, cum ne cizeleaza in interior si cum ne uratzeste-n exterior… devin din ce in ce mai constienta de aceste schimbari…transformari… ma ridic brusc din pat, imi sarut pisica …ma plimb prin camera… cu varful degetelor ating usor marginea patului, a mobilei… privesc in oglinda la mine… o sa-mi fie atat de dor de mine… privesc spre zanele mele… cata magie , cata sclipire… apoi ochii imi cad asupra unei picturi dragi mie : o vaza cu flori semnata Jean Cheller… ce culori, ce pensulatie si ce perfectiune… atata arta… lucruri ce ma fac sa zambesc, bucuriile unei vieti , mi se fericesc ochii in cap cand privesc, imi tremura pielea pe mine cand simt un profil minunat, urechiile savureaza o nota de bach, o bomboana belgiana mi se topeste in gura lasand o urma dulceaga si adanca, miros de lacramioara ….si al 6 simt atunci cand mor de durere stiind ca ai putea sa ma inseli … ma bucur de iubire si timpul mi-l fac dusman si amant cuceritor … caci ceea ce ma alinta e arta ce-si are leaganul in natura viselor. 
trezesc dintr-un somn atat de profund in care toata constiintza mea parea atat de lipsita de viata… ma uit la ceas… 2 ore trecute de pranz intr-o zi de sambata geroasa…privesc spre fereastra inghetata… si ma gandesc la timpul dormit si incep sa-l regret… cum spune mihai , timpul cel mai mare dusman al nostru…dar si fara el probabil n-am exista, o dilema a lumii in care noi traim. Timpul atat de nevazut si atat de mult simtit… cum ne schimba el, cum ne cizeleaza in interior si cum ne uratzeste-n exterior… devin din ce in ce mai constienta de aceste schimbari…transformari… ma ridic brusc din pat, imi sarut pisica …ma plimb prin camera… cu varful degetelor ating usor marginea patului, a mobilei… privesc in oglinda la mine… o sa-mi fie atat de dor de mine… privesc spre zanele mele… cata magie , cata sclipire… apoi ochii imi cad asupra unei picturi dragi mie : o vaza cu flori semnata Jean Cheller… ce culori, ce pensulatie si ce perfectiune… atata arta… lucruri ce ma fac sa zambesc, bucuriile unei vieti , mi se fericesc ochii in cap cand privesc, imi tremura pielea pe mine cand simt un profil minunat, urechiile savureaza o nota de bach, o bomboana belgiana mi se topeste in gura lasand o urma dulceaga si adanca, miros de lacramioara ….si al 6 simt atunci cand mor de durere stiind ca ai putea sa ma inseli … ma bucur de iubire si timpul mi-l fac dusman si amant cuceritor … caci ceea ce ma alinta e arta ce-si are leaganul in natura viselor.
trezesc dintr-un somn atat de profund in care toata constiintza mea parea atat de lipsita de viata… ma uit la ceas… 2 ore trecute de pranz intr-o zi de sambata geroasa…privesc spre fereastra inghetata… si ma gandesc la timpul dormit si incep sa-l regret… cum spune mihai , timpul cel mai mare dusman al nostru…dar si fara el probabil n-am exista, o dilema a lumii in care noi traim. Timpul atat de nevazut si atat de mult simtit… cum ne schimba el, cum ne cizeleaza in interior si cum ne uratzeste-n exterior… devin din ce in ce mai constienta de aceste schimbari…transformari… ma ridic brusc din pat, imi sarut pisica …ma plimb prin camera… cu varful degetelor ating usor marginea patului, a mobilei… privesc in oglinda la mine… o sa-mi fie atat de dor de mine… privesc spre zanele mele… cata magie , cata sclipire… apoi ochii imi cad asupra unei picturi dragi mie : o vaza cu flori semnata Jean Cheller… ce culori, ce pensulatie si ce perfectiune… atata arta… lucruri ce ma fac sa zambesc, bucuriile unei vieti , mi se fericesc ochii in cap cand privesc, imi tremura pielea pe mine cand simt un profil minunat, urechiile savureaza o nota de bach, o bomboana belgiana mi se topeste in gura lasand o urma dulceaga si adanca, miros de lacramioara ….si al 6 simt atunci cand mor de durere stiind ca ai putea sa ma inseli … ma bucur de iubire si timpul mi-l fac dusman si amant cuceritor … caci ceea ce ma alinta e arta ce-si are leaganul in natura viselor.